Multstimată dna Vera,

Vă mulțumim mult pentru că ați acceptat să ne împărtășiți din experiența și gândurile dvs în calitate de director de grădiniță în prezent, dar și profesoară respectată în trecut.

1. De cât timp lucrați în domeniul educației?

Am activat 30 de ani la Liceul Teoretic “Grigore Vieru”- profesor de educație fizică, iar la IST. Nr.140 “Ion Creangă” din Băcioi activez al doilea an în calitate de director.

2. De ce ați ales să fiți pedagog?

Dragostea față de pedagogie a apărut încă de pe băncile școlii primare. Odată cu trecerea anilor visul de a deveni pedagog s-a intensificat, eram un copil activ, îmi plăcea să mă implic în toate activitățile extrașcolare, mai ales cele sportive. Profesorii buni pe care i-am avut m-au făcut să-mi doresc să inspir și să ajut următoarele generații.

Înțelegând că îmi va aduce multă bucurie această profesie, nu am stat mult pe gânduri și am decis să depun actele la Institutul Pedagogic “Ion Creangă” .

3. Descrieți-ne o zi din viața dvs.

Datorită meseriei de pedagog, fiecare zi aduce noi trăiri și emoții. Vreau să vă descriu o zi din viața de pedagog, pe vremurile bune, când aveam un colectiv cu care am construit și am dezvoltat pedagogia în Băcioi.

Ziua se începea cu cafeaua înainte de începerea orelor în cabinetul colegei mele de peste perete, unde se apropiau și alți colegi din preajmă. Așa ne încărcam bateriile și mereu veneam la lecții cu zâmbetul pe buze, pregătită de o nouă zi. Elevii mă asteptau cu nerabdare, dar mai entuziasmați erau să vadă mingile pentru volei din cabinet. Încă din pauză băteau discret la ușă și foarte respectuos întrebau “Doamna Vera, putem să ne jucăm până se începe lecția?”

Mereu am fost bucuroasă când elevii singuri doreau să facă mișcare și adoram să văd bucuria lor când le permiteam să mai iasă din tiparele unei lecții ordinare de educație fizică. Dar pe cât de ordinară nu era lecția, normative, cataloage, teorie, elevii mereu reușeau să se distreze și să se încarce cu energie pentru următoarele ore.

După amiază, când majoritatea elevilor terminau orele și plecau acasă, sala de sport se umplea cu copii dornici să joace volei, iar noi, profesorii, ca să le oferim cât mai multe amintiri plăcute, formam echipa de profesori împotriva echipelor de elevi, și ne distram la maxim până seara.

Iar seara, Doamna Vera, trebuia să-și lase titlul de profesor și să devină mamă.

4. Ce este cel mai greu în calitate de pedagog ( atât în școală, cât și grădiniță)

Sigur că am putea spune că diferența între generații aduce multe obstacole, dar mi-a făcut deosebită plăcere să încerc să mă modernizez odată cu elevii mei, să încerc să găsesc cheița sufletului fiecăruia ca să pot fi mai aproape de ei și să petrecem timpul la lecții cât mai productiv și interesant.

Adevăratele greutăți pe care le-am întîlnit în toți acești ani au fost condițiile de muncă și resursele oferite de stat, care nu facilitau deseori activitatea de profesor. Ba chiar uneori erau dăunătoare sănătății mele și elevilor. Spre exemplu, diferența de temperaturi în sala de sport și timpul de afară. Desigur că cu timpul lucrurile s-au îmbunătățit, dar mai este foarte mult de lucrat.

5. Ce este cel mai frumos în meseria de pedagog?

Atunci când îți iubești meseria, reușești să găsești frumosul în toate experiențele oferite de aceasta: de la copiii care îți duc sincer dorul și îți oferă zâmbete si energie pozitivă zilnic până la proiectele și activitățile extrașcolare, care te țin la locul de muncă mai multe ore decât ar trebui și nu observi cum trece timpul.

Adevărata dăruire de sine aduce roade bogate – succesele elevilor mei și recunoștința lor. Deși nu am încercat niciodată să obțin nimic în schimb, am primit foarte mult respect și atenție de la absolvenții tuturor generațiilor.

6. Ca și director, ce recomandări aveți pentru părinții din comuna Băcioi?

Recomandarea mea pentru părinți este să-și asculte copiii, să aibă răbdare cu ei și să fie înțelegători. Am ajuns în timpurile când noi avem ce învăța de la tinerele generații, dar doar prin comunicare vom fi capabili să-i înțelegem și să le oferim încurajarea de care au nevoie.

7. Ce vis aveți pentru comuna noastră?

Acum 30 de ani, m-am mutat dintr-un mic sătuc din Ungheni în Băcioi unde, de la bun început și până acum, muncesc necontenit întru dezvoltarea și autenticitatea comunei Băcioi.

Cu siguranță m-am ciocnit de așteptările prea râvnite ale consătenilor și cred cu tărie că unul dintre cele mai importante aspecte ale societății noastre la care șchiopătăm și trebuie să muncim este însuși modul de gândire.

Schimbarea începe atunci când fiecare participă activ în viața unei societăți.